Mi-a zis o dată o fată
"Auzi? Hai să nu ne demonstrăm nimic."
Și m-a pierdut
Și-abia acum, după atâta timp
Cred că... ba... ba nu. Atât
(Dacă știam)
Dacă știam câte pot să se ascundă sub un zâmbet
Aș fi înțeles demult cât de complex e orice om
Cum gândește și cum simte el
De ce nu m-am gândit că
Dacă n-am avea cuvinte
Am putea să simțim la fel
Nu e ciudat cum ne certăm mereu?
Și totuși ne împăcăm
Și cum încerc în permanență să-ți arăt că am dreptate
Când, în realitate
Tu ai un adevăr și eu îl am pe-al meu
Și dacă aș lăsa de la mine
Am putea să ne ascultăm
Până și Platon, dac-ar fi știut ce-nseamnă viața
N-ar mai fi scris nimeni după el atâtea teorii
Că el a zis-o primul
Și de atunci, în loc de "thank you" și de "prego"
În orice limbă ne certăm
E doar o problemă de ego
Vreau să ne înțelegem
Vreau să știu povestea ta
Vreau să nu mai fierb de nerăbdare
Să ți-o spun pe-a mea
Și vreau să știu ce înseamnă
Să fii fată printre atâția misogini
Și că n-ai voie să plângi
Fiindcă "nu-i specific masculin"
Aș... Taci. Taci un pic. Okay?
Aș vrea să nu mai judec
Și să nu te mai critic
Înainte să mă pun în locul tău
Să fiu empiric
Să înțeleg de ce reacționez la rău cu rău
Că sunt atât de defensiv
Și am nervii așa sensibili. Parcă-s bibelou-
Dar taci, taci, taci, taci, taci
Iartă-mă că-ți spun abia acum. Dacă aș-
(Taci, taci, taci, taci, taci)
Okay... Ce ziceam?
(Dacă știam)
Dacă știam că o să-mi treacă iarăși
Nu mă mai îndrăgosteam
Un ideal atât de teoretic
Cine-mi spune c-a găsit-o, minte!
Am învățat de mic ce înseamnă iubirea
Nu cum se simte!
Dacă știam de ce s-a întors Orfeu din drumul lui
Când mai avea un pas până să iasă din infern cu Euridice
Dacă știam să am răbdare
Poate n-aș mai fi scris piesa asta
Sau măcar făceam un-refren
Dacă știam, ce dureroasă e depresia
Poate aș fi putut să te salvez
Dacă aș fi știut
Că orice eveniment se accelerează la final
Către un nou început
Mă pun în locul tău de ceva vreme
Și acum mă doare, fiindcă în sfârșit
Pot să simt ce simțeai tu în trecut
Te-am căutat cu disperare
Când nu știam să fiu singur
Și acum, nu știu sigur
Cum aș mai putea s-o iau de la început
Iubesc... o idee perfectă
Sau mă iubesc pe mine?
Nu știu ce iubesc. Mă simt pierdut
Atâtea emoții teoretizate, sincer, matematic
Mi-a rămas condițional perfectul
"Dacă aș fi știut."
Și chiar dacă știam unde mă duce toată nebunia asta
Jur că n-aș fi ezitat să trec prin tot ce am trecut
Am obosit, deci în sfârșit
Pot să renunț la scuturi
Și să tac dracu' din gură
Ca să pot să te ascult!
(Taci, taci, taci, taci, taci)
Okay. Nu ne mai demonstrăm nimic
Chiar nu încerc să-
(Taci, taci, taci, taci, taci)
Te ascult. Simți că te ascult?
Mă auzi cum te ascult?
(Taci, taci, taci, taci, taci)
Okay, îmi pare rău
Dar știu că am chestia asta
Nu pot să mă abțin să nu-
(Taci, taci, taci, taci, taci)
Taci, taci, taci. Te rog
Uneori vreau să mă opresc, dar nu pot
Am nevoie de ajutor